#171 – De vorbă cu „americanii care urăsc România”

Acum câteva săptămâni toată România era disperată din cauza unor americani care aparent ar fi zis că România e cel mai oribil lucru care există în universul cunoscut. Pentru că noi nu suntem presa din România, să scriem mizerii de genul ăsta, am preferat să stăm de vorbă cu ei – și avem discuția înregistrată pentru voi, ascultătorii de ICR Podcast, dar nu numai.

I-am rugat pe Audrey și pe Harry să ne povestească despre călătoria lor prin România, despre felul în care au perceput țara și prin ce aventuri au trecut. Despre ce au dorit să spună de fapt și ceea ce s-a înțeles, și am încercat să le transmitem mesajul pe care noi l-am mai primit și de la alții ca noi: că înțelegem ce s-a întâmplat acolo, ce au vrut să zică, și că știm că nu au vrut să „dărâme” România în niciun fel.

Pentru că nu prea au avut parte decât de feedback negativ, v-aș invita să ne spuneți ce părere aveți voi despre ei – aici, pe postarea aceasta sau pe cea de pe Facebook – și am vrea să le transmite gândurile și întrebările voastre. Așa că vă rog, dacă vreți să auziți ceva în mod special de la Audrey și Harry dați-ne de veste.

audrey_harry

#170 – Statul nu încurajează arta ci cumpără propagandă

Un produs artistic finanțat de stat nu e neapărat un produs artistic – e în primul rând un produs propagandistic. Nu poate fi altfel un produs aprobat de o comisie de oameni care nu dau din banii lor, ci din banii altora (ai noștri). Ei practic aprobă acele proiecte de film sau artistice care sunt importante din punct de vedere propagandistic pentru cei care dau banii.

În cazul ăsta, e important din punct de vedere propagandistic să fii deprimat, să crezi că România e urâtă și doar asociată cu moarte, boală, avorturi, violuri și alte asemenea.

Despre valoarea de propagandă a filmelor românești, despre Sieranevada și comentariul spumos al lui Iulian Comănescu, despre homeschooling, despre Olivia Steer și diferența între femeia-pericol de sănătate publică și cuplul Bucur-Nălbaru. Și multe alte subiecte, la fel de interesante. Dați play.

O imagine numai bună de pus pe un gablonz din Sierra Nevada. Nu aia a lui Puiu.

O imagine numai bună de pus pe un gablonz din Sierra Nevada. Nu aia a lui Puiu.

#169 – Bancul cu ăia de la ING

Hai să vă zic un banc: un preot, un rabin și un tip cu card la ING plătesc la supermarket cu cardul.

Bancul ăsta nu a intrat la podcast, l-am tăiat la post-producție, am zis să-l includ aici, că era păcat să se piardă. Dar am vorbit despre căderile de la ING, și despre acel eveniment tragic din viața oricărui copil: începerea școlii. Și am discutat și despre faptul că nu e tragedie că copiii învață în școli cu WC-ul în curte, pentru că așa au și ei acasă, și nici apă curentă nu au în casă. Doar că problema esențială a școlilor cu WC-uri în curte e că profesorii nu îi învață nimic pe elevi – și asta e mai tragic decât orice altceva.

Am adus și vești noi despre cartea lui Eftimie, și despre solistul de la Carla’s Dreams care a fost demascat de către cei din Rusia, de parcă i-ar păsa cuiva. Moment în care Dorin a mărturisit că lui îi place Carla’s Dreams și alte chestii d-astea foarte convenționale. Între timp vă recomandăm și articolul lui Ovidiu din 7seri despre filmul românesc, dar și interviul din IQAds despre noi (care între timp nu mai e moca).

Plus o pisică.

Plus o pisică.

Maica Tereza petrece cu Ștefan cel Mare și Sfânt în ceruri

Un lucru mai puțin cunoscut este colaborarea între Biserica Catolică și sistemele de sănătate din străinătate – pentru trei tumori vindecate, un vindecător poate alege între sanctificare sau un salariu mai mare. Majoritatea optează pentru salariu, însă din când în când mai apare câte-un sfânt post-mortem care preferă altceva. Ceea ce e și cazul Maicii Tereza.

Ar fi o combinație interesantă, ca în loc de salariu medicii să accepte o recunoaștere mai puțin convențională în cadrul BOR. Dar pentru că unii nu optează pentru asta, e clar că sistemul românesc de sănătate e tras înapoi.

Săptămâna asta am mai vorbit despre subiectul arzător al The Budget Savvy Travelers, care au zis de un călător pe tren că pute și românii au luat-o foarte în serios și au zis că ei put toți de fapt. Discutăm despre orgoliile astea de nație mică, facem și o analogie nefericită cu Ardealul, mai vorbim și despre inutilitatea doctoratelor pe care Dorin le vede ca pe niște chestii lipsite de valoare dacă sunt furate. Și am mai abordat alte surprize – astăzi într-un podcast mai scurt pentru că era evident că Dorin era obosit și Ovidiu relaxat.

Și mai vorbim și despre adevăratul gay-romance românesc, Un bulgăre de humă, povestea celor doi (wink wink) prieteni Ion și Mihai.