191 – Oscarul merge la Teo

În care vorbim despre Oscaruri, despre olimpiada de română unde elevii sunt puși să scrie un denunț, despre Ana, mon amour, filmul despre drama unor oameni care nu muncesc și stau să le facă părinții regulile legate de cine se cuplează și de ce. Vorbim despre cam cât de mult a vândut multi-milionarul Ovidiu Chirovici (puteți vedea statisticile aici), despre Tolontan și presa românească, inclusiv despre apelul lui Mîndruță ca oamenii să dea banii pe presă. Și, ca un arc peste toate astea îl facem pe Teo să sughită încă de la intrarea în podcast, și-l pomenim din loc în loc.

Azi noapte am visat ceva cu piramide, deci rămâne așa.

#190 – O discuție cu Marian Coman

Săptămâna asta l-am avut invitat pe Marian Coman, scenarist pentru revista Harap Alb Continuă – acum HAC – cu care am discutat despre jurnalismul independent de provincie, despre HAC și cum a ajuns Marian să scrie pentru HAC, despre scris, scriitură și SF-ul românesc – și multe alte chestii foarte interesante într-o discuție ca-n vremurile bune, care s-a dus la mai mult de 2 ore.

Dar nu o să regretați nicio secundă. Nu uitați să vizitați site-ul lui personal, mariancoman.comsite-ul HAC sau supererou.ro – și să mergeți la Comic Con, în mai, când are loc lansarea celui de-al doilea roman inspirat din personajele din HAC.

#188 – Protestele provoacă în artiștii români accese autoerotice

Proteste! Proteste! Proteste!

Săptămâna asta discutăm despre proteste, pentru că până la urmă mai nimic nu s-a întâmplat în România în afară de asta. După ce marți noapte băieții de la PSD s-au mânjit cu magiun (speră ei) la gură, a fost imposibil să se mai întâmple altceva în România. Așa că amintim de toate – și de bune și de rele, de ce protestăm, dar și de faptul că ne credem experți în drept constituțional. Nu epuizăm subiectul tocmai pentru că Ovidiu avea altceva de înregistrat azi, dar vă povestește el personal.

Doar că, subtil, s-au m-ai întâmplat. Și vi le amintim, așa, fugitiv, terminând cu știrea bombă a ultimului an. Vorbim despre interviul lui Chirovici pentru CoolturaMall, despre statistica făcută de cei de la „Generația 2035, prima generație fără tutun”, dar și despre piesele de protest care sunt o ieșire autoerotică a artiștilor români. Vă recomand pe final piesa mea favorită din ultima vreme, „Balada lui Dragnea”, dar și canalul moldovenilor de la Pîh Pîh care pun străini să asculte hip-hop românesc.

Și trebuie să ascultați tot podcastul (hai că e scurt) pentru a afla care e știrea bombă a anului. Nu, nu are de-a face cu protestele. Sau poate, cine știe?

O imagine panoramică de la prima zi de protest în Brașov, din arhiva personală a lui Dorin Lazăr (că așa am auzit că le place oamenilor mari să spună, că au arhive personale)