#221 – Copșămicenii spațiului

În care vorbim despre cel mai SF primar al României, emblematic pentru impotența administrativă a slujbașilor statului, primarul de Copșa Mică, singurul om care ar putea să meargă pe jos până pe Lună să discute cu Picard la baza solară de pe Vulcan.

Pentru că vorbim și despre Star Trek, și despre drumul pentru apă al primarului copșămicean, și despre Catalunya, mon amour dar mai ales despre Hugh Hefner. Sau, poate, toate astea în ordinea inversă.

5 păreri la “#221 – Copșămicenii spațiului

  1. Salutari, nu stiu daca ati mai facut asta si in celelalte podcasturi, dar acum am inceput sa observ si ma zgarie pe creier. Unul din 10 cuvine e „stii”…
    Poate sunt eu 😉

    Dan

  2. Dezamăgitoare abordarea subiectului Copșa Mică. Hă-hă-ială gratuită pe un subiect pe care nu ați făcut minimul efort să îl cercetați/înțelegeți. „Fă bă primare un proiect cu UE” e logica postacului de pe Facebook care comentează o știre după ce a citit doar titlul.

    Va las aici un articol bun. Găsiți mai multe co Goagăl. recorder.ro/pelerinaj-pentru-apa-curata-328-de-kilometri-si-o-mare-dezamagire-romania-nimeni-nu-vrea-sa-si-asume-nimic/

    Va sugerez ca pe viitor sa evitați subiectele despre care tot ce știți este o anecdota gen „acum 25 de ani la Medias cădea negru de fum”. O să fie podcastul mai scurt și mai interesant.

    • Mă scuzi pentru dezamăgire. Acum hai să vedem. Din 2004, adică de 13 ani, omul ăla, Mihalache, conduce Copșa Mică. Bănuiesc că ești din Copșa Mică și o să presupun că l-ai votat pe primarul respectiv. Acum ascultă. Omul ăla conduce de 13 ani Copșa Mică. Trei-spre-zece-ani. În 13 ani soluția pentru calitatea apei e să meargă pe jos până la București? 13 ani de experiență în administrația locală specifică acelui oraș. Domnule, îmi insulți inteligența. Te rog dă-ți două palme din partea mea, poate te trezești la realitate.

      • In al doilea an ca Primar omul ăsta (asa afectat de poluare cum îl bănuiți) avea un proiect, avea susținere politică, avea finanțare asigurată. In doi ani a rezolvat problema, „administrativ”. A făcut licitații, a selectat constructori, a făcut șantier, aproape ca a terminat lucrarea. Apoi Guvernul a oprit banii, constructorii au dat faliment, el s-a plimbat (și se mai plimbă) prin săli de judecată și pe la ușile miniștrilor unde a depus kilograme de memorii. Pentru asta i-au trebuit ceilalți 11 ani.

        Oricum, discuția e inutilă. Live long and prosper! (Eu am dat unsubscribe la podcast și așa rămâne.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *