#2020-04 – Cele mai bune strategii de Civ VI în 20 de minute. Ultimele

Ne reunim pentru a da voce celor mai importante minute din cariera noastră de podcasteri. Sfaturi concrete, cât se poate de utile, despre cum să joci Civ VI mai bine. Mai vorbim și despre alte chestii, poate mai plictisitoare, da’ asta e cireașa de pe tort.

#2020-03 – Fantasy, podcasturi și Picard

Pentru că de treaba care se întâmplă în jurul nostru știm cu toții, am decis că e momentul să discutăm și despre altceva. Și am discutat despre altceva: despre noua carte a lui Ovidiu, „Minunatul Nea Silvică”, despre rețele de podcasturi și despre publicitate, și despre Marvel și Picard în cele din urmă. Pentru că e un moment în care putem să vorbim și despre altceva decât ce vorbește toată lumea.

Cu toții o să ajungem și chei, și bătrâni; asta dacă nu cumva nu. #Picard2020

#2020-02 – Ediția de mărțișor

Ne-am surprins pe noi înșine cu cât de repede ne-am strâns pentru un nou episod. Ediția de mărțișor, sau ediția de primăvară este exact ceea ce îi zice numele. Vorbim despre câteva subiecte la modă zilele astea precum virusul gripal COVID19, reacția noastră (mai mult sau mai puțin naturală) la apropierea epidemiei, dar vorbim tangențial și de alte subiecte precum Nicușor Dan sau alte chestiuni marginale. Per total ceva simpluț.

Nu știm când va fi următorul episod, dar până atunci abonați-vă la feed-urile pe care vi le-am dat în pagină; feed-ul de iTunes nu funcționează, dar asta se întâmplă pentru că cei de la Apple sunt cei mai inteligenți și meseriași ingineri din universul cunoscut.

2020.01 – Nu e o revenire. E un episod

Nu e o revenire, ci doar un episod. Am zis să vedem cum merg lucrurile, dacă mai știm să facem asta într-un univers plin de podcasturi. Nu știm dacă va exista un al doilea episod pe 2020, sau pe decada ’20. Pe final o să explicăm și de ce.

Până una alta faceți-vă de cap cu ăsta – dați-l la prieteni, dați-l tare în difuzoare să se-audă pân’ la mare!

Primăvara e timpul pentru ceva nou

Când am început ICR Podcast eram destul de singuri; ne-am apucat de podcast pentru că simțeam că în România nimeni nu face chestia asta așa cum trebuie. Acum suntem într-un punct în care am stat să ne gândim dacă ICR Podcast mai corespunde cu nevoia pe care o aveam atunci.

Și cumva, amândoi ne-am dat seama că suntem într-o zonă în care nu mai simțim nevoia să despicăm în patru fiecare eveniment al săptămânii. Că lucrurile care se întâmplă săptămână de săptămână ne impun niște ochelari de cal, o viziune limitată și o oboseală mentală pe care nu am putut să o mai ducem. Și am început acest podcast pentru că pe-atunci nu era nimeni care să merite ascultat. Acum există. Când am început să facem podcast, aproape nimeni nu asculta așa ceva – patru ani mai târziu se dau premii pentru cel mai bun podcast, și există concurență serioasă.

Și poate că cea mai sinceră chestie pe care am putea s-o facem ar fi să vă mulțumim că ați fost alături de noi prin 175 de episoade, și să închidem ceea ce a fost ICR Podcast. Au fost patru ani în care am învățat enorm, în care s-au schimbat neașteptat de multe lucruri. Și am lăsat în urmă câteva sute de ore de înregistrare, lucru pe care nu mi-l imaginam posibil acum 4 ani. ICR Podcast a fost pentru mine o școală, în care am învățat enorm de multe lucruri despre mine însumi înainte de toate. De-asta mesajul ăsta pare unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut în podcast. Așa că închei mulțumindu-le tuturor celor care ne-au urmărit, care au colaborat cu noi, care au scris despre noi, care au participat în acest podcast din postura de invitați pentru răbdarea pe care au avut-o cu noi.

Istoria Culturală a României de săptămâna trecută până în zilele noastre vă mulțumește pentru audiție și participare. Episoadele pot fi găsite la această adresă.

[Dorin]